Remember

Precum Umberto Eco, as vrea sa pot exprima de-acum estetica uratului; simt ca nu mai pot scrie frumos…

Tot ce mai am frumos, sunt amintiri – pe care nu ma satur sa le invoc, in incercarea disperata de a pastra macar un dram de frumos, fie el acoperit de rani mereu deschise, de cusaturi cu ata mereu prea subtire, pentru ca mereu se desface…

Copii… 

 Adolescenti frumosi care se tin de mana… 

Inghetati pe strazi necunoscute, mergand spre nicaieri … incalziti de focul unei iubiri prea pure pentru a ramane intacta, prea mare pentru a nu se stinge precum stelele cazatoare, prea intensa pentru a nu lasa urme adanci de suferinta…

Adolescenti naivi  care se saruta pe furis…

Incalziti de soarele inceputului  de vara, de umbletul nauc spre a scapa de prezente, de orice prezente…  Raciti de pasiunea fulminanta ce emana miros de briza intre corpurile lor…

Adolescenti indragostiti care-si pierd iubirea…

Obiecte…

Mi-e dor de scrisul frumos…