Chaos…

Nu stiu in ce moment am ajuns sa fiu asa; m-am pierdut pe drum… i-am pierdut pe ei, unul cate unul, am pierdut cuvintele, am pierdut zambetele, am pierdut pofta de viata, am castigat ura… ura lor, ura mea proprie…

Si spun ca e vina lor, dar brusc devine vina mea… si ura pe care o simt fata de iubirea pentru ei devine brusc cea mai aspra arma a lor; devine autodistrugere…

Nu stiam ca iubirea distruge…

Dar stiam ca suntem atat de puternici incat sa ne distrugem singuri,  ignorand puterea sentimentelor, uitand ca orice om poate sa simta…

V-am iubit cu toata fiinta mea, n-am uitat nicio secunda sa va iubesc, n-am incetat nicio secunda sa incerc sa fac sa fie bine pentru voi, fie si doar in mintea mea naiva…

Nu stiam ca oamenii se distrug reciproc, ca oamenii de autodistrug…

Si unde e copilul din mine? Pe el de ce l-ati distrus…?

Haos si prea multe intrebari. Haos si prea multa ura. Haos si prea multa iubire. Haos… 

 

” Didn’t want love to destroy me like it has done my family…”