Vulnerability…

Imi desena prin vorbe imaginea unei fiinte lipsite de resurse, iresponsabila si demna de mila pe care pana si eu o uram; nu uita niciodata sa-mi aminteasca ca i-am distrus viata, ca am fost cel mai mare obstacol al lui spre a trai…
Da, eram vulnerabila si fara resurse, fara nicio sansa de-a reusi fara sa ma sprijin de el, fara sansa de a ma bucura de momente si oameni, fara sansa de a trai eu insami, caci ne-am distrus vietile reciproc – eu lui prin simpla aparitie, el mie prin miile de reprosuri cotidiene…
Apoi imi desena rani , fara sa-i pese vreo clipa ca ele vor ramane deschise pentru totdeauna; regrete, fara sa tina cont de faptul ca imi calca autostima in picioare…
Ma cautam de fiecare data  tot mai adanc in cutia cu amintiri despre mine, dar la un moment dat nu mai ajungeam la mine…
Aveam nevoie de cei pe care i-am pierdut, aveam nevoie de mine… aveam nevoie sa gasesc resurse…
Dar fiecare dintre isi ei scria pe sufletul meu gol doar frustrarile, doar lucrurile demne de-a fi ingropate, reprimate pentru totdeauna, doar regretele….
 
 

Lasă un răspuns

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.