http://cobrarappagrl.wordpress.com Blog simplu, pentru oameni complicati! Tue, 10 Jan 2012 01:33:22 +0000 ro hourly 1 http://wordpress.com/ http://0.gravatar.com/blavatar/0c6b2bfda7741a216fbacac93b3ad5f5?s=96&d=http%3A%2F%2Fs2.wp.com%2Fi%2Fbuttonw-com.png http://cobrarappagrl.wordpress.com http://cobrarappagrl.wordpress.com/2012/01/10/lonely/ http://cobrarappagrl.wordpress.com/2012/01/10/lonely/#comments Tue, 10 Jan 2012 01:17:00 +0000 cobrarappagrl http://cobrarappagrl.wordpress.com/?p=574 ]]> Adevarul e ca la un moment dat in viata, ai da orice ca macar una dintre persoanele pentru care contai la un moment dat si care parea sa fie parte din tine atunci, sa revina… Si odata cu ea sa te regasesti pe tine.

Ti-e atat de dor de tine si de ei, incat te intrebi ipocrit cu o falsa supoare in gandul confuz: “cand am ajuns sa fiu atat de singur? “

De fapt, ne nastem singuri… – singuri, individualisti, egocentrici, incapabili sa oferim dragoste din cauza dorintei noastre absurde si nemasurabila de a primi dragoste. Uitam sa oferim, asta pentru ca exista persoane care ne ofera dragoste prea mult in prima parte a vietii – atat de multa, incat nu invatam niciodata sa oferim cu adevarat ceea ce am primit…

Iar apoi, intervin locuri in viata celorlalti, locuri cu care nu ne multumim niciodata si pe care de cele mai multe ori uitam sa le ocupam, dorind absurd sa atingem locul suprem, importanta majora in viata fiecarei persoane pe care o intalnim…

Ne dam seama ca nimeni nu poate fi indispensabil pentru nimeni, cum nimeni nu poate fi totul pentru cineva si sfarsim singuri si obsedant dornici de ceva al nostru, de cineva caruia sa apartinem, indiferent de loc.

Ne dorim sa ne simtim protejati, dar oricata protectie primim, ramanem la aceeasi vulnerabilitate ascunsa in cinismul social; cautam dragostea adevarata, cautam idealuri, cautam perpeptii si ne dorim din tot sufletul sa apartinem in fiecare secunda unui loc, unei persoane, unui gand…

Sfarsim singuri si resemnati, dar cu aceeasi falsa si stupida intrebare: “cand am ajunss sa fiu atat de singur…?!” 

]]> http://cobrarappagrl.wordpress.com/2012/01/10/lonely/feed/ 1 cobrarappagrl lonely-man http://cobrarappagrl.wordpress.com/2011/12/31/night-morning/ http://cobrarappagrl.wordpress.com/2011/12/31/night-morning/#comments Sat, 31 Dec 2011 01:53:38 +0000 cobrarappagrl http://cobrarappagrl.wordpress.com/?p=566 ]]> Ciclicitate ipocrita…

Nopti nedormite…

Muzica obsesiva…

Instabilitate psihica si emotionala…

Oscilatii – dorinta  de a te poseda complet si pentru totdeauna, de a ma darui cu fiecare puls, cu fiecare gand din fiecare celula, cu tot haosul care-mi circula prin sangele mult prea cald de dor; nevoia psihotica de a te scoate din mintea mea aflata in pragul nebuniei. Dorinta incredibila de a-mi redovedi ca esti palpabil; nevoia absurda si incontrolabila de a marca salbatic fiecare parte a existentei tale, de a inhala fiecare strop de respiratie, fiecare emotie….

Un dor confuz, haotic,  lipsit de ratiune si aproape animalic, pur instinctual…

Frustrare…

Episoade din care n-am sa inteleg multe, dar am sa invat multe… – neinteleasa neglijenta la auditii esentiale, in detrimentul unor actori prosti, demni de alte distributi; lipsa mea de sentimente nepatate, existenta unor emotii murdare cu dorinta de a alege cu grija urmatoarele scenarii – dorinta de a nu mai gresi din nou…

Pur fizic.

Acelasi dor haotic si salbatic. Aceeasi necesitate incredibila de a te detine, de a ma hrani cu tine, de a combate cumulul de singuratati care imi inunda corpul de ceva vreme….

Dimineata.

Aceleasi ore fara tine. Noapte macabra, in care corpul meu condus frenetic de un suflet gol cauta cuvinte, priviri, atingeri, somn – in bratele tale.

Buna dimineata – imi lipsesti din nou. 

 

 

 

]]> http://cobrarappagrl.wordpress.com/2011/12/31/night-morning/feed/ 3 cobrarappagrl friends-with-benefits1 http://cobrarappagrl.wordpress.com/2011/12/26/leaving/ http://cobrarappagrl.wordpress.com/2011/12/26/leaving/#comments Mon, 26 Dec 2011 10:59:38 +0000 cobrarappagrl http://cobrarappagrl.wordpress.com/?p=562 ]]> Imi amintesc ca aveam, posedam, detineam…

                M-am regasit in ipostaza trista a unui poet incapabil de orice act, afara de cel al creatiei eliberatoare, de acum monotona si hibrida, fada, lipsita de culoare precum papusile prost concepute pentru a satisface sadismul naturii umane.

                Imi amintesc si momentele in care am pierdut fiecare lucru pe care il aveam. Unii dintre ei, dintre cei pe care ii iubeam cu adevarat, au plecat datorita naturii vietii, au ales drumuri diferite in moduri firesti, fara sa ma includa, in ciuda faptului ca ii iubeam mai mult decat oricine altcineva intalnit pe aceste cai… Dar nu mi-as putea permite sa-I judec pentru asta – era dreptul lor, cum eu insami am calcat in picioare sentimentele altora, alegand cai gresite, decizii proaste.  Eu insami mi-am renegat dreptul de a le oferi intreaga mea fiinta, prin ranile provocate altora. Viata intoarce cai, alegerile ne sunt intoarse prin alte alegeri, ale altcuiva, altundeva. Ranile intorc rani mult mai dureroase, fara indoiala. E legea talionului, in varianta crestina.

                M-am trezit lipsita de sentimente mult prea devreme, prea greu de uimit, implacabila in fata oricarei lovituri pe care viata mi-ar putea-o plasa miseleste. Si spun viata pentru ca in materie de oameni nu cred ca mai exista tipuri nedescoperite, monstri ascunsi dupa perdea sau caractere parsive si lipsite de orice sentiment peste care as putea sa dau si sa ma arat mai mult decat dezgustata, scarbita pana in oase. Iar apoi, sa-mi iau haina si sa plec, indiferenta ca un personaj prost conceput dintr-un roman cu asentimentali. M-am obisnuit atat de tare sa fac asta – sa plec fara sa lupt vreo clipa pentru a scaba de dezgust – incat am inceput sa ma satur. A devenit o rutina atat de chinuitoare incat contureaza arzator dorinta  de a avea ceva doar al meu, deplin al meu, de care sa-mi promit mie insami sa am grija, pentru care sa pot sa ofer fiecare celula a corpului meu, fiecare secunda a prezentei mele, fiecare vis, imagine cu imagine, pentru care sa port razboaie si sa simt ca merita, pentru care SA SIMT…

                Dar mereu cand vreau ceva al meu, realizez ca nu e pentru mine… Descopar inecata de scarba ca am prea multe de oferit unor oameni care nu stiu ce sa faca cu sentimentele mele. Ma intreb retoric: “de ce sa ofer?”. Imi iau haina si plec, intristata de faptul ca nimeni nu sesizeaza pleacarea decat mult prea tarziu….

]]> http://cobrarappagrl.wordpress.com/2011/12/26/leaving/feed/ 3 cobrarappagrl Leave__by_EeehOoops http://cobrarappagrl.wordpress.com/2011/12/20/dreaming/ http://cobrarappagrl.wordpress.com/2011/12/20/dreaming/#comments Tue, 20 Dec 2011 22:51:51 +0000 cobrarappagrl http://cobrarappagrl.wordpress.com/?p=557 ]]> Nu stiu cum sa percep nevoia asta sufocanta de tine, impresia parfumului tau vag asezat peste hainele mele, deja de acum multe ore… nu stiu cum sa percep absenta din ce in ce mai constransa de alte absente. Poate e doar nevoia pe care ai conturat-o ( tu in mine, ei in altele, ele in altii, altii prin altii ) de a avea ceva al meu, ceva care sa fie totul, un el care sa confunde cu eu, un el care sa ma defineasca ca fiinta… nevoia.

Ore fara tine. Clipe, secunde, minute, vesnicii – ca si cum universul ar fi o singura secunda in ale carei fractiuni trec nebuneste de la agonia creata de absenta ta cu care mi-e de-acum imposibil sa ma obisnuiesc spre absolutul conturat de fiorii care ma inunda cu fiecare gand despre tine. Orele fara tine nu exista, esti de cateva ore, de cele mai multe ori prezent. Prezent in fiecare celula a corpului meu, in fiecare secventa a reprezentarilor mele, in fiecare gand…

Asteptare. Agonie, extaz – clipe de imaturitate excesiva in care simt ca am puterea de a muta munti pentru a te atinge fara sa ma satur, fara sa ma gandesc la consecinte; clipe de ratiune ipocrita in care ma amagesc cu idei logice care-mi etaleaza un eu responsabil si matur, capabil sa treaca peste simtiri, elegant si diplomat, imbracat doar intr-o camasa – care inevitabil gandul meu nebun isi doreste sa fie a ta…

Sa trec peste tine in camasa ta? Doar ca sa am pretext de a ma intoarce, sa o inapoiez… M-as sufoca cautand pretexte sa ma intorc din nou, sa-mi adun curaj sa-ntreb: ai vreo idee despre ce-mi provoci? Poti sa estimezi macar ce simte fiecare atom al corpului meu sub influenta ta?

Visand la tine, uit sa traiesc.  Uit sa respir, uit sa clipesc… Uit sa-mi ridic sau sa-mi cobor privirea. Uit de orice nevoie inafara de una: nevoia de tine… 

Visand la tine, amplific absenta ta atat de prezenta. Visand la tine, invat sa fiu eu, uit sa fiu eu, ma pierd si redevin eu…. 

 

]]> http://cobrarappagrl.wordpress.com/2011/12/20/dreaming/feed/ 1 cobrarappagrl Dreaming_by_ooOIndreOoo http://cobrarappagrl.wordpress.com/2011/11/20/time/ http://cobrarappagrl.wordpress.com/2011/11/20/time/#comments Sun, 20 Nov 2011 12:18:04 +0000 cobrarappagrl http://cobrarappagrl.wordpress.com/?p=551 ]]> Aveam nevoie de timp pentru reflectie… Si nu tocmai pentru ca acum am inceput sa gandesc ( desi acum pare ca o fac pentru prima oara ), ci pentru ca desi viata nu iti da timp sa asimilezi, tocmai de asta avem nevoie… de timp.

Am ajuns la concluzia ca metafizica aristotelica imi completeaza si combate propriile-mi principii in raport cu mediul in care imi perind existenta din ce in ce mai rece, mai lipsita de seva si mai comuna. Societatea ma absoarbe…

Teoria aceea privind natura umana de tip social incepe sa mi se para din ce in ce mai mult o simpla modalitate de a evada din singuratatea proprie. Traim in societate ca sa ne ferim de ea. Suntem excesiv de sociabili in incercarea de a evita contactul cu singuratatea. Si aici singuratatea asta se echivaleaza cu acel alter ego de care ne e teribil de frica. Ne e frica de singuratate, ne e frica de noi insine si inevitabil, ne e frica de ceilalti.  Se poate spune ca ne infruntam frica, din moment ce traim cu ceilalti pentru a scapa de ei, suportam singuratatea pentru a ne elibera de ea, pentru a o stinge; si traim cu noi insine pentru a ne salva de noi insine…

Indefinibil insa, e faptul ca singuratatea e cel mai greu de asimilat. Daca e “usor” realizabil sa inveti sa traiesti cu tine insuti, cu ceilalti,  sa vietuiesti cu singuratatea pare imposibil… 

Ai nevoie de timp… timp de la viata ca sa asimilezi…. 

 

]]> http://cobrarappagrl.wordpress.com/2011/11/20/time/feed/ 1 cobrarappagrl time_by_darksaif-d1ps2t7 http://cobrarappagrl.wordpress.com/2011/09/02/need/ http://cobrarappagrl.wordpress.com/2011/09/02/need/#comments Fri, 02 Sep 2011 22:00:05 +0000 cobrarappagrl http://cobrarappagrl.wordpress.com/?p=544 ]]> Te-am iubit prea mult din primele momente; te-am iubit prea mult si am devenit vulnerabila…

Acum lasa-ma sa te urasc ; acum lasa-ma sa ma razbun pentru fiecare moment in care te-am iubit si n-ai vazut; acum lasa regretul sa ma inunde, lasa amintirile urate sa-mi manjeasca iubirea; acum pleaca si ia-mi visurile despre doi; acum pleaca si nu te mai intoarce, dar pleaca si din gandurile mele, pleaca din simtirile mele; pleaca (!) fara sa-mi mai lasi mirosuri de parfum, sau cuvinte goale, sau lacrimi despre care n-ai sa stii niciodata…. doar pleaca.

Te implor sa pleci, nu vezi?!

Dar parca te implor sa revii – sa ma trezesti din nou, sa ma imbeti cu parfum, sa imi minti despre iubire, sa imi simti inocenta fara s-o distrugi din nou. Si implorarea e mereu zadarnica…

Tu n-ai putea la nesfarsit; n-ai incapea in propriul tau egocentrism, n-ai invata povesti despre totdeauna…

In schimb, eu as putea sa ma indragostesc la nesfarsit de tine…  dar te-as uri la nesfarsit…  

]]> http://cobrarappagrl.wordpress.com/2011/09/02/need/feed/ 0 cobrarappagrl dont_go_away_by_LikeNoOne7 http://cobrarappagrl.wordpress.com/2011/08/17/vulnerability/ http://cobrarappagrl.wordpress.com/2011/08/17/vulnerability/#comments Wed, 17 Aug 2011 19:06:40 +0000 cobrarappagrl http://cobrarappagrl.wordpress.com/?p=537 ]]> Imi desena prin vorbe imaginea unei fiinte lipsite de resurse, iresponsabila si demna de mila pe care pana si eu o uram; nu uita niciodata sa-mi aminteasca ca i-am distrus viata, ca am fost cel mai mare obstacol al lui spre a trai…

Da, eram vulnerabila si fara resurse, fara nicio sansa de-a reusi fara sa ma sprijin de el, fara sansa de a ma bucura de momente si oameni, fara sansa de a trai eu insami, caci ne-am distrus vietile reciproc – eu lui prin simpla aparitie, el mie prin miile de reprosuri cotidiene…

Apoi imi desena rani , fara sa-i pese vreo clipa ca ele vor ramane deschise pentru totdeauna; regrete, fara sa tina cont de faptul ca imi calca autostima in picioare…

Ma cautam de fiecare data  tot mai adanc in cutia cu amintiri despre mine, dar la un moment dat nu mai ajungeam la mine…

Aveam nevoie de cei pe care i-am pierdut, aveam nevoie de mine… aveam nevoie sa gasesc resurse…

Dar fiecare dintre isi ei scria pe sufletul meu gol doar frustrarile, doar lucrurile demne de-a fi ingropate, reprimate pentru totdeauna, doar regretele….

 

 

]]> http://cobrarappagrl.wordpress.com/2011/08/17/vulnerability/feed/ 0 cobrarappagrl WHERE_iS__by_ictenbey http://cobrarappagrl.wordpress.com/2011/08/15/532/ http://cobrarappagrl.wordpress.com/2011/08/15/532/#comments Mon, 15 Aug 2011 22:52:53 +0000 cobrarappagrl http://cobrarappagrl.wordpress.com/?p=532 ]]> Nu stiu in ce moment am ajuns sa fiu asa; m-am pierdut pe drum… i-am pierdut pe ei, unul cate unul, am pierdut cuvintele, am pierdut zambetele, am pierdut pofta de viata, am castigat ura… ura lor, ura mea proprie…

Si spun ca e vina lor, dar brusc devine vina mea… si ura pe care o simt fata de iubirea pentru ei devine brusc cea mai aspra arma a lor; devine autodistrugere…

Nu stiam ca iubirea distruge…

Dar stiam ca suntem atat de puternici incat sa ne distrugem singuri,  ignorand puterea sentimentelor, uitand ca orice om poate sa simta…

V-am iubit cu toata fiinta mea, n-am uitat nicio secunda sa va iubesc, n-am incetat nicio secunda sa incerc sa fac sa fie bine pentru voi, fie si doar in mintea mea naiva…

Nu stiam ca oamenii se distrug reciproc, ca oamenii de autodistrug…

Si unde e copilul din mine? Pe el de ce l-ati distrus…?

Haos si prea multe intrebari. Haos si prea multa ura. Haos si prea multa iubire. Haos… 

 

” Didn’t want love to destroy me like it has done my family…”

]]> http://cobrarappagrl.wordpress.com/2011/08/15/532/feed/ 1 cobrarappagrl MINOLTA DIGITAL CAMERA http://cobrarappagrl.wordpress.com/2011/08/04/id-never-want-to-see-you-unhappy/ http://cobrarappagrl.wordpress.com/2011/08/04/id-never-want-to-see-you-unhappy/#comments Thu, 04 Aug 2011 23:12:50 +0000 cobrarappagrl http://cobrarappagrl.wordpress.com/?p=529 ]]>
]]> http://cobrarappagrl.wordpress.com/2011/08/04/id-never-want-to-see-you-unhappy/feed/ 1 cobrarappagrl http://cobrarappagrl.wordpress.com/2011/08/03/pieces/ http://cobrarappagrl.wordpress.com/2011/08/03/pieces/#comments Wed, 03 Aug 2011 23:29:26 +0000 cobrarappagrl http://cobrarappagrl.wordpress.com/?p=526 ]]>

Bucati.

Bucati de suflet. Si ea a fost prima bucata rupta si tu ai fost ultima bucata…

Siguranta. Nu – inevitabil suntem mereu responsabili pentru suferinta si esecurile celor la care tinem; ei responsabili de ale noastre; noi responsabili de  ale lor; altii responsabili de ale noastre…

 Bucati de suflet. Se desprind lent si dureros si sfarsie sentimente… le sfasie precum fiara-si sfasie prada, cu o satisfactie evidenta, cu o naturalete indescriptibila – insa fara graba; fara niciun fel de graba….

Stagnam. Stam in loc si admiram precum fiara, moartea sufletului – bucata cu bucata… De la prima bucata ne oprim intr-un zbucium continuu, care stagneaza… De la prima bucata traim hazardul – savuram inconstient  si pasiv moartea prazii altora, fara ca macar sa realizam procesul, fara ca macar sa simtim ranile incipite – disperarea de a trece peste ele…

Bucati de suflet. Bucata cu bucata  mi-a fost luat; un drum pavat cu monstri a caror iubire distruge – un drum care te face prizonierul propriei iubiri, a propriilor doleante, a propriilor ambitii…

Bucati de suflet… odata cu ea, odata cu tine nu mai am nimic…

Mi-am distrus viata plecand de langa tine… si totusi, nu pot sa ma-ntorc…

Bucati.

Bucati de nimic… 

]]> http://cobrarappagrl.wordpress.com/2011/08/03/pieces/feed/ 0 cobrarappagrl empty_by_Kosmur